În sfârşit după 7 luni de când sunt în Aft pot spune că mă simt bine. După ce m-am întors din vacanţa intersemestrială mi-am schimbat total atitudinea. Am lăsat în urma mea toate lucrurile negative şi am început să îmi îndrept gândirea spre lucrurile pozitive şi să mă leg de ele cât mai mult posibil. Rezultatele au apărut la scurt timp, iar starea de spirit s-a schimbat radical. De la omul agitat şi stresat când era vorba de nimicuri, la omul calm şi destul de bine organizat pe toate planurile. Un lucru care m-a ajutat să mă detaşez de stresul pe care mi-l cream este timpul frumos de afară. Totodată vremea caldă m-a împins să mă apuc de sport, care este şi o pasiune de-a mea. Pe lângă ora de educaţie fizică de dimineaţă am alergat în particular sau am mers la sală.
Azi am ieşit la alergare în cel mai mare parc din Sibiu. Imediat cum am ieşit pe poarta Aft-ului am început să alerg. Am continuat să alerg într-un ritm constant şi simţeam cum corpul se relaxa, o stare de bine mă învăluia şi mă simţeam purtat de val. După ce am trecut de parc, am dat de un teren acoperit cu iarbă, iar în dreapta lui era o alee cu case şi vile. Una dintre vile m-a impresionat. Avea o formă sferică, pe acoperiş 2 plăci subţiri din beton ce păreau ca nişte aripi de Boeing 747 dădeau forma unei case venite parcă dintr-o altă galaxie. După aproximativ 5km m-am oprit şi am luat-o la pas către "locaşul magic". Pe drum îmi veniseră tot felul de amintiri plăcute, până în momentul când am zărit o femeie de 40-45 de ani care semăna leit cu fosta mea profesoară de engleză, totodată şi dirigintă. Pentru câteva secunde gândurile negre mă capturaseră. Îmi trecuse prin minte ideea că viaţa mea ar fi avut alt curs dacă profa de engleză ar fi luat o altă decizie în ceea ce mă priveşte. În acele secunde parcă retrăisem clipele dezolante de care am avut parte. Starea a trecut odată cu pierderea contactului vizual cu pesoana respectivă. Relaxarea se reinstalase în tot organismul şi am ajuns într-un sfârşit în Aft. Acum stau la calculator şi scriu cu plăcere aceste rânduri. Optimismul mă face să cred că vor veni vremuri mai bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu