Pe vremuri obişnuiam să fiu primul când era vorba de alergare de rezistenţă la proba de 2000 metri. Timpul a trecut peste mine şi asta se vede. E adevărat că lipsa antrenamentului are consecinţe asupra performanţelor, dar motivaţia m-ă ajută să trec peste durerile musculare şi să-mi continui drumul spre linia de sosire. Timpul de sosire? E cel care mi-a schimbat viaţa, care m-a adus pe drumul ăsta: 7minute şi 30 secunde. Spun asta pentru că acest timp l-am avut când am dat proba pe 2000m la liceul sportiv din Constanţa.
Azi am fost al 5-lea într-un pluton care aleargă foarte bine. Da, poate că se putea mai bine, dar febra musculară pe care o am de ieri când am înotat şi şiretul dezlegat exact cu 300 de metri înaintea finişului mi-au confirmat pronosticul. Înaintea probei scopul a fost să ajung în 7.30, chiar am reuşit, iar asta îmi dă speranţe să lupt în continuare pentru a creşte un pic mai mult ca ieri.
Dorinţa de a mă autodepăşi în tot ceea ce fac a crescut odată cu recentele evenimente petrecute în viaţa mea, fapt ce a condus la o schimbare totală a atitudinii în toate acţiunile pe care le întreprind. Simt o reală îmbunătăţire a stării de spirit, lucru care mă ajută enorm. Mi-am recăpătat calmul, iar totul pare că se îndreaptă pe calea cea bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu