A trecut mai bine de un an de când sunt în Sibiu, iar lucrurile încep să se aşeze. Acest fapt nu poate decât să mă bucure. Au fost momente când credeam că nu mai rezist să văd atâta falsitate şi atâta linguşeală, doar pentru o amărâtă de culoare pe epoleţi. Totul s-a calmat odată cu alegerea culorilor care îi vor reprezenta de-acum încolo. Au rămas în schimb relaţiile create pe parcursul anului, unele foarte bune, altele de antipatie, poate chiar şi de ură. Oricum, spiritul de colegialitate e departe de a fi respectat de către elevi şi studenţi. E foarte trist ce se întâmplă, iar vina o poartă atât părinţii cât şi profesorii pentru că nu se implică suficient de mult în educaţia şi îndrumarea copiilor încă din primele stagii ale vieţii. Rezultatul? unul dezolant, sau cel puţin asta e opinia mea. Tot ce contează în ziua de azi e banul şi cariera. Foarte puţini sunt cei care pun preţ pe altceva. Spre exemplu pe propriile lor pasiuni, pe respectul faţă de cei din jur, pe familie, pe orice altceva decât pe bani. Banii oricum vor veni, asta nu înţeleg mulţi. M-am învârtit un pic în 2 idei mari şi late şi am uitat să scriu despre esenţa pe care voiam să o subliniez în articolul ăsta.
Practic culorile sunt irelevante, dar oriunde te-ai duce te lupţi pentru ceva. Că e o culoare pe epoleţi sau pur şi simplu un titlu scris pe lucrarea ta de licenţă. Acum asta se caută, averea făcută într-un timp scurt, dar şi faima pe care o poate conferi un loc de muncă prestigios. La modă mai e şi agăţatul tipei/tipului de bani gata. Nu pot spune decât că trăim într-o lume plină de ignoranţă şi nu văd să se schimbe prea multe în viitorul apropiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu